Cum de oamenii erau mai buni?

Revista Satul - Anul V, nr. 13, 2013

Ernest Bernea spunea că “Bunătatea este o esenţă a vieţii morale şi semn că suntem rupţi dintr-o lume nepământeană.”
Acum câteva decenii, de sufletele oamenilor se îngrijea preotul satului, care prin poveţele lui reuşea să le cultive grija şi iubirea faţă de aproapele lor. Pe atunci, să sari în ajutorul celui aflat în nevoie, să-i oferi un adăpost şi să împarţi cu el tot ce ai era ceva firesc, o reacţie spontană a sufletului bun, obişnuit să fie deschis şi să rezoneze la nevoile celuilalt.
În plus, frica de a nu-L supăra pe Dumnezeu cu vreo faptă rea era sădită în suflete încă din copilărie, iar asta avea ca rezultat o mai bună înţelegere între oameni. Într-adevăr, bunătatea vine de la D-zeu; ne naştem cu ea.
Doar că, pe parcurs, uităm şi, încetul cu încetul, dăm la o parte ceea ce e dumnezeiesc în noi.
Petre Ţuţea spunea că "Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri."
Cu timpul, ne-am pierdut şi străbunii, care erau adevărate repere şi nucleul nostru spiritual ce ne ţinea uniţi prin credinţă, iubire de neam, de pământ şi ţară.
Acum, iată-ne rătăciţi într-o lume a străinilor, o lume “globală” în care se cultivă individualismul, acel “mie ce-mi iese dacă fac cutare lucru”, autosuficienţa, competitivitatea între noi, superficialitatea, virtualul, artificialul, încât toate acestea devin bariere pentru ca două sau mai multe suflete să se întâlnească sincer, în bunătate şi credinţă.
Din povestea doamnei învăţătoare Leancă, în vârstă de 98 de ani, veţi fi uimiţi să aflaţi cât de buni şi săritori erau oamenii pe vremea bunicilor noştri. Întreaga comunitate trăia ca o mare familie şi bunătatea nu ţinea cont de graniţe, ci doar de Dumnezeu. Era parte din conştiinţa colectivă a ţăranului, din ADN-ul acestui popor.
Cum bine analiza şi părintele Justin, după ce lumea s-a supramodernizat, tineretul a fost dezbrăcat, nu numai de hainele lui tradiţionale, identitare pentru un mod de viaţă complet sustenabil şi sănătos, ci şi de fondul lui sufletesc. Am fost încurajaţi să ne uităm trecutul, să ne ignorăm capacitatea creatoare care pe vremuri a asigurat libertatea bunicilor noştri (ei nu cumpărau nimic, făceau totul în casă), să ne vindem pământurile unor străini şi, astfel, am fost transformaţi în nişte cifre, piaţă de consum pentru marile corporaţii.

Dragi cititori, să nu uităm, însă, că oamenii se formează de mici şi că a fi creativ înseamnă a fi liber.
Ţăranul român exact aşa a fost. Prin urmare, am putea începe prin a-i învăţa pe copiii noştri ceea ce ne-au transmis bunicii: meşteşuguri tradiţionale; poveştile pline de tâlc din spatele creaţiilor populare; cântecul şi dansul tradiţional; istorisiri; proverbe şi zicători născute din înţelepciunea ţăranului; basmele de odinioară, din care ar putea înţelege, aşa cum bine analiza Andrei Baciu, că “Ce îl separă, de pildă, pe Harap-Alb de fraţii săi nu este vitejia, ci sufletul bun”.
De asemenea, să-i îndemnăm pe copii la rugăciunea spusă în taină; să-i lăsăm să înveţe de la duhovnicii cu har, din faptele inspiraţionale ale unor români adevăraţi, precum Badea Cârţan; să petreacă timp în natură pentru a învăţa din firescul ei, să-I implicăm puţin câte puţin în ce înseamnă să planteze cu mâna lor o sămânţă sau un pom, de care mai apoi să aibă grijă. Astfel, le vom da practic şansa de a creşte mai sănătos şi echilibrat, conştienţi şi mândri de identitatea lor şi de valoarea spiritualităţii româneşti; vor creşte mai puternici, mai responsabili, mai creativi şi inspiraţi, mai demni în faţa oricărui val de schimbări şi, nu în ultimul rând, vor fi mai buni la suflet.

Binevenite în acest sens, pot fi şi proiectele axate pe voluntariat în mediul rural.
Spre exemplu, WWOOF - Voluntari la Ferme Ecologice şi Tradiţionale, este un program de schimb cultural internaţional, iniţiat în România de către asociaţia Eco Ruralis, program ce sprijină gospodarii din sate să intre în contact cu voluntari care să-i ajute în munca lor de zi cu zi, aceştia din urmă primind în schimb cazare, masă şi experienţa unică de a trăi şi explora viaţa la ţară, de a cunoaşte mai multe lucruri despre biodiversitate, despre agricultura şi mişcarea ecologică.

Aşadar, se poate!

Bine aţi venit în lumea Satului!

Ana A. Negru


Dezvoltat de Terrasoft

Copyright © Revista Satul
Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau ilustratiilor din revista este
posibila numai cu acordul prealabil scris al SC START-UP Advertising SRL.
Toate drepturile rezervate. SATUL - Marca inregistrata.
SATUL - Revista pentru promovarea traditiei si culturii din mediul rural