Tradiţia e mai mult decât o simplă opţiune

Vine imediat primăvara şi odată cu ea, vin şi primele lucrări ale câmpului. Chiar vorbeam deunăzi cu mama mea, care păstrează an de an soiul din seminţele pe care i le-a dat demult bunica: fasole, păstârnac, morcovi, ridichi, roşii, seminţe de dovleac pentru plăcinte, sfeclă de porci şi altele. Nu cumpără nimic la plic şi se mândreşte cu asta. Preferă să păstreze ce are de la bunica şi să-mi dea şi mie.

De ce vă spun asta? Pentru că, mai ales în ziua de azi, când suntem asaltaţi cu atâtea schimbări, e important să conservăm, totuşi, ceea ce avem, ceea ce am moştenit din bătrâni. Toţi cei care aveţi vreun petic de pământ şi îl cultivaţi an de an, încercaţi să păstraţi ce aveţi de la bunici. Seminţele tradiţionale sunt pe cale de dispariţie şi e păcat, pentru că sunt cele mai bine adaptate la condiţiile noastre climatice şi sunt o fărâmă din ceea ce îi reprezintă pe ţăranii adevăraţi care ne-au fost bunici.

Mă bucur că sunt şi alţi oameni care îşi dau seama de această avuţie şi care fac demersuri pentru a informa, a conserva, a colecta şi distribui astfel de seminţe vechi, tradiţionale. Deci, se poate! Vă vorbesc despre Asociaţia Eco Ruralis, care este formată din ţărani care practică o agricultură ecologică şi tradiţională, bazată pe principii de mediu conştiente. Puteţi citi mai multe amănunte despre programul lor de colectare şi distribuţie de seminţe tradiţionale chiar în acest număr al revistei noastre.

Odată cu primăvara, se vor dezgheţa şi pârâiele, apa izoarelor fiind bună nu doar pentru animale, irigare ori pescuit, ci şi pentru practicarea unor meşteşuguri tradiţionale.

Veţi descoperi pe această cale, familia Greavu din satul făgărăşean Lisa (din judeţul Braşov), care este cea de-a treia generaţie care duce mai departe meşteşugul spălării şi finisării ţesăturii prin folosirea energiei cinetice a apei, ce formează în dispozitivul montat pe cursul său, o vâltoare în care ţesătura este învârtită cu forţă.

“La Vâltori”, cum este denumit complexul, puteţi regăsi şi observa întregul proces pe care-l parcurge lână: de la spălare, la prelucrarea firului cu ajutorul unor utilaje speciale, la răsucirea lui şi formarea ghemelor, la crearea ţesăturilor la război şi până la finisarea acestor produse, printr-o tehnică păstrată cu sfinţenie din străbuni.

Până la urmă, păstrarea tradiţiei nu este doar o simplă opţiune. Este şi o chestiune de respect şi apreciere faţă de munca bunicilor noştri. Puţinul sau multul pe care l-au avut, au ştiut să şi-l drămuiască, astfel încât să avem şi noi ce moşteni astăzi.

Nu-i puţin lucru, dacă te gândeşti că-n sămânţa aceea sau în ţesătura creată cu răbdare, stă pănă la urma truda, sufletul şi cântecul ţăranului de altădată.

Bine aţi venit în lumea Satului!

Ana A. Negru
http://ana-negru.tk/