MEŞENDORF

Povestea unui sat săsesc
Text și foto: Ana A. Negru

Meşendorf este un sat săsesc atestat documentar încă din anul 1289, ce face parte din comuna Buneşti, alături de Criţ, Roadeş, Buneşti şi Viscri. Satul este situat în valea unor dealuri pline de fâneţe, păşuni şi păduri din zona Rupea, la cca 30 km de Sighişoara şi la 95 km de Braşov. Ca să ajungeţi aici, treceţi puţin de Buneşti şi, la un moment dat, veţi vedea un drum semnalizat cu indicator către Criţ. Intrarea se face prin acest sat, după care se continuă drumul încă 4 km. Peisajul şi atmosfera locului te cuceresc treptat, pe măsură ce urci pe strada pietruită ce-şi face loc printre şirurile de case săseşti, vechi de mai bine de 100 de ani şi străjuite de peri înalţi cu pere din acelea mari, galbene şi zemoase.

Saşii din Meşendorf
Doar 3 au mai rămas...o femeie de 86 de ani, un bărbat de 69 de ani şi domnul Werner – cel mai bătrân om din sat – 99 de ani (!) care a fost aniversat pentru vârsta sa şi pentru întreaga activitate în sat, cu ocazia concertului cu muzică de Haydn organizat la Biserica Evanghelică fortificată de la Criţ, în 27 iunie 2009. Am vrut să-l cunoaştem mai bine pe d-nul Werner, aşa că am decis să-i facem o vizită.
Casa dânsului este foarte aproape de biserica-cetate din Meşendorf şi are în faţă o fântână cu apă bună şi rece, de unde vecina de vis-a-vis tocmai îşi umplea găleata. Am bătut la poarta mare din lemn, dar n-a răspuns nimeni. Era descuiată, aşa că am intrat.
Ce credeţi că am văzut? Domnul Werner, om de 99 de ani, săpa buruiana din curte, stând aplecat şi lucrând acolo cu multă răbdare şi migală. Surprinzător, nu-i aşa?
I-am spus că suntem de la revistă şi că vrem să vorbim cu dânsul ca să aflăm mai multe despre sat. A fost foarte amabil şi ne-a poftit de îndată la masa de lemn din spatele curţii, la umbra unui copac bătrân. D-nul Werner ne-a povestit despre dânsul şi foarte multe lucruri despre cum a fost odinioară viaţa în Meşendorf.
„Mi-aduc aminte cum m-a înscris mama la şcoală la 6 ani, cu flori în mână. A fost o zi pe care n-am s-o uit toată viaţa! La fel, îmi aduc aminte ziua în care am fost confirmat, când aveam 15 ani. În 1932, am plecat în armată. În 1934 m-am căsătorit. Cea mai frumoasă viaţă este cea de om căsătorit! În 1941, am primit ordin să plec la razboi şi, la sfârşit, când m-am întors acasă, am venit cu răni deschise la umărul drept. Am fost operat şi o rană nu s-a vindecat, decât după o perioadă lungă de timp.
Am fost trimis şi în lagăr. Ne-au vagonat doi ofiţeri ruşi, împreună cu opt soldaţi ruşi şi ne-au adus până la Timişoara, unde ne-au predat. Acolo am fost în lagăr la risipit de pietriş. Trei luni am stat acolo, până ne-au trimis acasă.În 1946, comunismul ne-a expropriat casele, grădinile, animalele, uneltele, pămâturile. Au venit şi coloniştii de la Deva. Noi i-am ajutat şi i-am învăţat să lucreze. Aveam mult vin şi cu una, cu alta, ne-am descurcat. La scurt timp, s-a aranjat Ferma de Stat. Saşii au fost foarte muncitori.
Ca tineri gospodari, am primit animale, pământuri. Colectivul s-a înfiinţat în 1952. În câţiva ani, aveam animale, lapte şi fiecare a trebuit să se înscrie cu un animal în Colectiv. Nevasta mea a avut patru vaci. Trei a avut aici şi una a trebuit s-o predea la Saschiz, pentru ruşi, ca s-o taie. Pentru că am fost rănit la umăr în război, am intrat în zootehnie, ca brigadier.
De asemenea, am fost şi sunt încă pomicultor.
În anul 1975, am ieşit la pensie”.
L-am întrebat pe d-nul Werner, cum de n-a plecat în Germania după revoluţie, la fel ca majoritatea saşilor din sat. „Fiecare om care apucă 80 de ani, spune că n-are sens să mai plece nicăieri. Cereale şi de mâncare aveam cât pentru doi ani. Nu ştiam cât o să mai apuc să trăiesc. Apoi, după revoluţie, am primit și casa înapoi.”

Aflați în continuare povestea satului și a sașilor din Meșendorf, citind revista SATUL. Veți avea ocazia să vă faceți o imagine mai clară despre cum era organizată comunitatea, despre obiceiurile sașilor de sărbători și în zilele de duminică, despre superstițiile sătenilor, despre biserica fortificată și multe altele.