Festivalul Naţional al Păstrăvului
Haideți la Ciocănești, în județul Suceava, la cel mai mare borş de păstrăv şi la cea mai mare mămăligă, in fiecare an de Sf. Maria!
Păstrăvi la grătar
Îmi doream mult să vizitez zona Bistriţei. Bătrânii numesc acest râu Bistriţa Aurie, după legenda care povesteşte despre o fecioară harnică, pe nume Bistriţa, ce a fost transformată în stană de piatră de către Lună şi pe care Soarele, în îmbrăţişările sale, a preschimbat-o într-un izvoraş cu apă limpede în care străluceau firişoare de aur din frumoasa-i rochie. Acest râu a inspirat şi alte frumoase poveşti, precum “Lostriţa”, nuvelă ce imi place mult. Astfel, m-am bucurat când am aflat de Festivalului Naţional al Păstrăvului din localitatea suceveană Ciocăneşti. Satul este ascuns prin munţii Bucovinei pe malul Bistriţei Aurii. Cea de-a VII-a ediţie a Festivalului Naţional al Păstrăvului a început vineri, 14 august. Noi am ajuns în Ciocăneşti numai sâmbătă la ora 10, când festivităţile erau în toi. După ce ne-am montat corturile într-o curte, am mers spre locul în care se desfăşura festivalul şi care era plin cu tarabe ale meşterilor populari ce prezentau obiecte confecţionate manual din lemn, blide, costume populare, ştergare, siropuri de fructe de pădure, băuturi. Acolo erau şi locuri în care se vindeau păstrăvi la grătar, prăjiţi sau afumaţi. Numai bine am avut timp să mâncăm un păstrăv delicios la grătar, înainte să mergem să vedem cum se prepară “cel mai mare borş de păstrăv” şi “cea mai mare mămăligă”.
Pregătirile pentru borş au început vineri seara, într-o casă din localitate, unde cinci gospodine s-au întâlnit pentru a curăţa cele peste o sută de kilograme de păstrăv, din care s-a preparat borşul, a doua zi dimineaţa fiind pregătite legumele şi celelalte ingrediente. Ceaunul în care s-a făcut această delicioasă mâncare are 400 de litri, reţeta folosită fiind una tradiţională. Trebuie să vă spun că aceste cinci gospodine s-au întrecut pe sine, borşul fiind unul cum nu am mai mâncat niciodată.
Cea mai mare mămăligă a fost preparată într-o stână amenajată la locul festivalului din peste 40 de kilograme de făină de porumb, după care a fost răsturnată pe un fund de lemn cu diametrul de 2,5 metri. Pentru a pregăti o mămăligă perfectă, baciul Constantin Pop a fost rugat să coordoneze toată activitatea. A fost foarte interesant de urmărit cum toţi, de la mic la mare, în căldura din stână, puneau umărul la treabă.
După parada costumelor populare, a mascotei festivalului (bineînţeles un păstrăv imens din lemn) şi a celei mai mari cobze de păstrăv, câţiva preoţi au sfinţit cum se cuvine bucatele, iar apoi, primarul comunei împreună cu preşedintele consiliului judeţean au deschis cobza cu peste o mie de păstrăvi. Masa a fost servită tuturor participanţilor care s-au bucurat din plin de toate aceste minunăţii.
A urmat concursul gastonomic. Pensiuni şi filiale ale ANTREC din judeţele Suceava, Maramureş, Sibiu, Botoşani, Bacău s-au întrecut timp de două ore în prepararea păstrăvului. După cum am aflat, fiecare participant a avut la dispoziţie 6 păstrăvi pe care i-a pregătit cât mai gustos, folosind ingrediente la alegere. S-a punctat cel mai delicios păstrăv, dar şi cea mai frumoasă prezentare şi cea mai originală reţetă. Întregul proces a fost urmărit de juriu care, fiind alcătuit din specialişti în arta culinară şi reprezentanţi ai mass-media, a punctat cel mai gustos păstrăv, de la primirea peştilor, până la final, inclusiv aranjarea mesei. În tot acest timp, pe scenă au cântat solişti şi ansambluri de muzică populară.
Pentru mine, cel mai impresionant moment al evenimentului a avut loc sâmbătă seara, când tineri îmbrăcaţi în costume populare, ce reprezentau plăieşii, au urcat pe dealurile din zonă, iar după lăsatul întunericului au coborât cu făclii aprinse pe „Drumul Tătarilor”, după care, împreună cu oastea lui Bogdan Vodă, la lumina făcliilor au străbătut satul Ciocăneşti, iar în locul din mijlocul festivalului au aprins un mare foc de tabără. Petrecerea a continuat până în zori.
Dimineaţa am urcat până la schitul din sat.
Situat pe un deal, acesta oferea o privelişte de poveste asupra văii în care se află localitatea. Prin mijlocul acesteia trecea molcomă Bistriţa. Am înţeles atunci de ce aceasta a inspirat atât de multe legende şi poveşti. Este uşor să vezi că ea a reprezentat cea mai importantă sursă de viaţă pentru oamenii din zonă.
Text şi foto: Vlad Dumitrescu