Festivalul “Împuşcatul cocoşului” de la Apaţa
Impuşcatul cocoşului este un obicei tradiţional al maghiarilor din Apaţa ce datează din anii 1600.
Elevi participanți la eveniment, îmbrăcați în costume populare
– un obicei vechi de 400 de ani
Prima dată am auzit despre “Împuşcatul cocoşului” într-un ghid despre România. Apărea pe locul I într-un top al evenimentelor organizate la noi. Am fost tare surprins, pentru că ştiam de “Junii Braşovului”, “Festivalul de artă medievală de la Sighişoara”- evenimente care apăreau şi ele în acel clasament şi la care participasem cu plăcere, dar nu auzisem nimic de “Împuşcatul cocoşului” - evenimentul deţinător al locului I.
M-am decis pe moment să nu ratez următoarea ocazie de a participa la el.
Avusesem anterior o surpriză foarte plăcută, când, tot aşa, am aflat despre cetatea de la Viscri, Judetul Braşov. Într-un ghid Lonely Planet, această cetate apărea pe locul I la “obiective de văzut in România”. Până în acel moment nu auzisem nimic despre ea.
M-am gândit la cât de bine ştim noi să ne promovăm obiectivele de interes... Îi lăsăm pe alţii să le descopere şi să o facă.
În prima zi a Paştelui catolic
Aşa am ajuns, în prima zi a Paştelui catolic în comuna Apaţa.
Era o zi foarte călduroasă, prima în care ne-am bucurat de un soare mai puternic.
Am ajuns chiar înainte de începerea slujbei. Oamenii se adunau din tot satul la biserică, iar noi, având o oarecare problemă de înţelegere a limbii în care se oficia slujba, am hotărât să ne plimbăm prin sat, să-l cunoaştem un pic. Aşa am aflat că festivalul va începe la o oră după slujbă.
Apaţa – comună cu case vechi şi mândre
Străbătând uliţele, am descoperit în nordul Ţării Bârsei, o comună relativ mare, situată printre dealuri line, pe malul Oltului. O comună liniştită, cum este şi normal în zi de sărbătoare, cu case vechi, dar tare frumoase.
Împuşcatul cocoşului - tradiţie din 1600
Timpul a trecut repede şi am văzut cum lumea, îmbrăcată în costume tradiţionale, începea să se strângă în curtea unei mândre case. Am aflat că aceasta aparţinea localnicului desemnat în acel an să fie gazda evenimentului. Am fost primiţi cu vin şi cozonac, dar şi cu zâmbete pe buze.
În această curte, am aflat că „Impuşcatul cocoşului” este un obicei tradiţional al maghiarilor din Apaţa ce datează de prin anii 1600. Legenda povesteşte cum, în timpul unei invazii a tătarilor în comună, sătenii s-au ascuns între zidurile unei cetăţi, din care acum nu mai exista decât un turn părăsit la marginea localităţii. Tătarii, crezând că satul este abandonat, au vrut sa meargă mai departe, dar au fost întorşi de cântecul unui cocoş ce se suise pe zidul cetăţii. Astfel, sătenii au fost descoperiţi, şi cetatea asediată. De atunci, există obiceiul, ca un fel de răzbunare, să se împuşte un cocoş în prima zi de Paşte. Timpul a trecut, şi locul cocoşului viu ce urma să fie sacrificat a fost luat de un cocoş pictat pe o placardă. La acest obicei participă toţi copiii maghiari din sat.
Alaiul
Elevii de clasa a VII-a, îmbrăcaţi cu toţii în costume populare roşii, sunt organizatorii acestui eveniment. Dintre ei se alege o gazdă, iar apoi, cu fanfara cântând în faţă, alaiul pleacă prin sat.
“Stâng. Stâng. Stâng-drept-stâng” este ritmul copiilor ce poartă cocoşul prin localitate, cântând un cântec în faţa bisericii şi un altul în faţa şcolii.
Judecata cocoşului
De acolo am mers mai departe spre dealul de la marginea comunei, unde are loc judecata cocoşului. Dintre participanţi, unii sunt pentru împuşcarea acestuia, iar alţii contra.
De fiecare dată, însă, verdictul este “vinovat”, iar înainte ca cei mici să-şi arate talentul la arbaletă, unul dintre copii joacă rolul unui preot ţigan ţine o slujbă.
Cocoşul are desenat în drepul inimii o ţintă şi cel care o nimereşte devine eroul evenimentului. Acesta duce, apoi, tot alaiul înapoi în comună, la căminul cultural, unde se dă o masă şi unde el primeşte nişte cadouri simbolice.
Căldura oamenilor, zâmbetele copiilor, derularea prin sat a poveştii - toate acestea m-au făcut să mă gândesc că am participat în acea zi la un festival care, cu siguranţă, trebuie să figureze printre cele mai frumoase evenimente din ţara noastră.
Text si foto de Vlad Dumitrescu