La porţile Raiului
Apare peste tot viziunea potrivit căreia, spre deosebire de insipidul rai, iadul este mult mai „interesant“. Da, pentru că această perspectivă, aşa cum însuşi adjectivul în cauză o arată, presupune o receptare mentală, sau, mai corect, exclusiv mentală.
Apus memorabil în Vama Buzăului
Dacă raiul nu este perceput altfel decât ca fiind plicticos, aceasta se explică pentru că el nu e doar pentru raţiune, ci pentru iubire. Iar lucrul acesta nu poate fi înţeles decât dinlăuntru. E ca o urcare pe munte. De pe poteca îngustă ce traversează chinuit un peisaj mai degrabă banal, nu ai cum să bănuieşti priveliştea răvăşitoare de sus.
Vorba lui C.S. Lewis: nu înţelegem binele decât în măsura bunătăţii noastre.
De aici şi explicaţia goanei nebune după originalitate şi complexele produse de ea.
Sufocat sufleteşte de idolul hipertrofiat al raţiunii şi de (auto)minciuna în care se zbate, omul postmodern vede numai cu ochii empirici şi inventariază nevrotic creaţiile de dinaintea lui, căutând o nişă virgină pe care să şi-o însuşească ─ demers falimentar prin definiţie, ce nu conduce decât înspre contorsiuni sterile.
Originalitatea este însă ─ lucru de bun-simţ, pentru că eu sunt eu şi tu eşti tu ─ implicită existenţei fiecăruia, doar că iese la suprafaţă doar odată cu o fiinţare autentică. Trebuie, spunea Horia Bernea, doar să te străduieşti să spui adevărul, şi originalitatea va veni de la sine. Aceasta, întrucât adevărul este consubstanţial iubirii (agape, nu eros), forma supremă de cunoaştere.
Omul creează şi percepe cu adevărat doar în starea de iubire.
Text şi foto: Andrei Baciu
Vă reamintim că revista SATUL este disponibilă la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", la librării din Braşov: Şt. O. Iosif, Okian, Predania; la Muzeul de Etnografie Braşov.
