Oamenii de lângă noi

Povestea unui fost miner - nea' Ion din satul Holbav


Are 84 de ani şi e născut şi crescut în acest sat de poveste. Nea’ Ion se mândreşte că cinci din cei şase copii ai săi trăiesc tot aici pe dealuri, unde şi-au întemeiat gospodării cu mâinile lor. Mai are o fată care e căsătorită în Măieruş.
Povestea unui fost miner - nea' Ion din satul Holbav
Nea Ion din Holbav - foto de Ana A. Negru
După 10 ani de lucru în Mina 1 Mai din Vulcan, unde a lucrat în condiţii foarte grele, cel mai mult se bucură de aerul curat şi de liniştea pe care i le oferă dealurile din jur.

Nea’ Ion povesteşte:
“Acolo numai unul singur puteai să lucrezi, că spaţiul era de 2 m lungime şi 1,20 m lăţime. Şi intram la 80 m adâncime. Nu ştiai dacă e zi sau noapte, că se vedea peste tot la fel. Chiar şi cu lampa, mergeai o bucată bună până ţi se obişnuiau ochii cu întunericul. Apoi, când ieşeai înapoi la lumină, te uitai aşa, ca mâţu’. Din cauza asta m-am stricat eu la vedere.

După un timp, a dat bunul Dumnezeu să vină de la Bucureşti o comisie de protecţia muncii. Eram schimbul 1 şi au intrat acolo în puţ.
Când au văzut cum ploua şi în ce hal lucram, m-au scos afară şi apoi toată conducerea a fost “dumnezeită”: directori, maiştri, geologi. Pe toţi i-au certat şi nu le-au dat voie să vorbească absolut nimic, decât numai întrebaţi. Apoi, ne-au întrebat pe toţi minerii care eram acolo, ce salariu avem şi dacă suntem mulţumiţi. După toată discuţia, ne-au dublat salariul. Am mai lucrat trei luni de zile acolo, după care ne-au mutat în Munţii Făgăraşului. Iarna lucram în mină şi vara, la suprafaţă. Făceam şanţuri, puţuri. Asta era prin 1972 – ’73.

cuvant cheie ptr SEO
Din Munţii Făgăraşului, ne-au detaşat în Bălan (pe Valea Crişului, mai în jos un pic, chiar de unde izvorăşte Oltul), că acolo a fost o lucrare mare, pentru care aveau nevoie şi de specialişti în lemn. Că-n rest, ei lucrau numai cu armături metalice de fier. Acolo, o galerie principală avea 1,5 km. Când ajungeai în capătul ei, vedeai omul mic de tot. Aici la Bălan, am lucrat alte trei luni de zile. Mi-a plăcut, că erau condiţii foarte bune de lucru şi ne erau asigurate şi alimente bune, proaspete.
Apoi, ne-au adus înapoi în Munţii Făgăraşului şi am mai continuat acolo până în 1985, când am ieşit la pensie. La un moment dat, m-au găsit cu silicoză, de la mină, din cauza prafului şi timp de patru ani de zile, a trebuit să urmez un tratament.
Apoi, m-au trimis la spitalul din Avrig, unde am stat internat o lună de zile şi după aceea, a dat Dumnezeu de am scăpat de boală. Şi uite că au trecut 31 de ani de când sunt la pensie.
_________________

Îmi petrec timpul cu găinile mele. Astă iarnă nu prea au ouat, că dacă e grajdul mare şi nu mai am alte animale în el, e frig şi ouă mai greu. Dar le-am dat mâncare caldă totdeauna, ca să nu prea simtă frigul.

Am avut 30 de găini, dar atunci cu gripa, au venit şi mi le-au luat pe toate. Da’, doar nu le-am avut bolnave, numa’ că, aşa a fost. Am mai pitulat din ele, le-am băgat prin casă şi în beci. Că m-a anunţat din sat un văr de-al meu. Zice:
“-Mă, nea’ Ioane, du-te şi pitule-ţi din găini, că-s ăştia pe deal de le ia." Aşa că am pitulat jumătate din găini, cocoşul nu am putut, că ăla cânta.
Şi-apoi au venit cu poliţia, chiar eram acia în faţa casei.
“-Am venit să luăm găinile!”, la care eu am zis:
“-Domnule, până nu vine şi medicul veterinar să constate că am găinile bolnave, dumneata n-ai ce căuta aici.
Când veniţi cu doctorul, atunci le luaţi, până atuncia, nu.”
Dar poliţia a zis să mă dau la o parte şi să-i las. Aşa că au început să le prindă, după care le rupeau gâtul şi le băgau într-un sac.
Când mai aveau numa’ vreo patru bucăţi, s-au gândit să mi le lase, ca să am de mâncare. Pe cele pe care mi le-au luat, mi le-au plătit pe toate.”

Cum stăteam noi aşa, se aude cucul cântand.
“In fiecare dimineaţă, vine cucul şi cântă în nucul ăsta mare de lângă casă. Vrea să-şi facă cuib acolo. O să-l las până şi-l face şi după ce ouă, merg să i-l stric. Că dacă am pui mici şi-i vede singuri, imediat mi-i fură”.

Ca să sperie coţofenele şi ulii, nea’ Ion a confecţionat şi o morişcă de vânt, care îşi atinge scopul.
În timp ce vorbim, trece cocoşul prin faţa noastră şi nea’ Ion îmi zice:
“Ăsta-i aşa un cocoş bun! Că eu nici nu ştiu cum trăieşte, că nu l-am văzut niciodată să mănânce. Dacă o râmă găseşte sau un gândac, imediat le cheamă pe găini, să mănânce ele. Am mai avut un cocoş, dar n-am putut să-l ţinem, că-l bătea pe ăsta de câte ori îl vedea. Aşa că nu l-am mai ţinut.

Găinile ce le-avem sunt tare bune! Stau libere toată ziua, dar nu se duc departe; stau aci pe lângă casă; şi chiar dacă ar vrea ele să se ducă mai încolo, cocoşul imediat le cheamă înapoi.
Ia să le dau eu nişte grăunţe, să vedeţi cum vin aici”.
Şi aşa a fost, că nici n-a apucat nea’ Ion să deschidă uşa de la magazie, că au şi simţit că-i rost de mâncare şi s-au adunat pe lângă el.

cuvant cheie ptr SEO
cuvant cheie ptr SEO
Apoi, le-a chemat, ca să fie sigur că-s toate şi le-a aruncat grăunţe de grâu, după care s-a aşezat pe banca de lângă rândul de lemne, privindu-le cu căldură şi mulţumire, ca pe nişte copii dragi.”
Ba unele chiar veneau să-i mănânce din mână.
“Sunt mai ţigănoase”, zice nea’ Ion, zâmbind.

cuvant cheie ptr SEO
______________

În decembrie 2015, l-am vizitat din nou pe nea' Ion. Între timp, a rămas văduv și unul dintre gineri s-a mutat cu el împreună cu familia, pentru a-l ajuta la treabă. După o operație de apendicită care s-a lăsat cu complicații, încât a trebuit să stea în spital două luni de zile, acum e bine, sănătos...

Text şi foto: Ana A. Negru


Ana A. Negru
Fondatorul revistei SATUL

Ana A. Negru (n. 1978, într-un sat săsesc din Ardeal), cu o experienţă de 14 ani în marketing şi publicitate, dă startul proiectului său de suflet - revista SATUL, în iunie 2009, din pasiune pentru satul tradiţional şi pentru fotografia etnografică. Contact: ana.negru@revista-satul.ro
Dezvoltat de Terrasoft

Copyright © Revista SATUL
Reproducerea integrală sau parţială a textelor sau ilustraţiilor din revistă este
posibilă numai cu acordul prealabil scris al SC START-UP Advertising SRL.
Toate drepturile rezervate. SATUL - Marcă înregistrată.
SATUL - Revista pentru promovarea traditiei si culturii din mediul rural