Intră-n peisaj! Descoperă potecile și atracțiile ecoturistice din Fundata și Moieciu de Sus
În weekendul 23 – 25 octombrie 2015, am fost invitați de către Centrul de Ecologie Montană (CEM) alături de partenerii săi, Asociația de Ecoturism România (AER) şi de voluntari, să descoperim împreună zona de la Poalele Munților Bucegi și Leaota.
Drum de țară în Fundățica. Foto: Ana A. Negru
Așa se face că am participat la inaugurarea traseelor ecoturistice din zona Fundata - Moieciu de Sus, am descoperit tradiţiile şi obiceiurile locului, arhitectura rurală autentică, am cunoscut meșteșugari din zonă, ne-am bucurat de ospitalitatea localnicilor și am mâncat bucate specifice locului.
Toate acestea s-au întâmplat pentru că Centrul de Ecologie Montană, în parteneriat cu Primăria Comunei Fundata, implementează în perioada martie 2015 – aprilie 2016 proiectul «Conservarea peisajului agro-pastoral și a biodiversității în zona Fundata - Moieciu de Sus», finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, componenta Dezvoltare Durabilă, cu o finanțare nerambursabilă în valoare de 143695,30 Euro.
Prin acest proiect, inițiatorii își propun să creeze premisele unei dezvoltări durabile a zonei prin ecoturism, ca factor esențial în conservarea peisajului agro-pastoral. Zona cuprinsă în proiect reprezintă arealul unor specii de plante și animale importante. Biodiversitatea extrem de ridicată a fânețelor se manifestă prin existența a 13 specii de orhidee și peste 42 de specii de fluturi.
Înlocuirea pădurii cu fâneață acum câteva sute de ani a avut ca efect nu numai mărirea biodiversității, dar a creat și dependența noului peisaj agro-pastoral de îngrijirea, prelucrarea și valorificarea localnicilor. Prin urmare, fânețele nu pot rezista mai multe sezoane fără să sufere degradări ale compoziției floristice, eroziuni ale solului și reapariția lăstarilor de pădure, dacă nu beneficiază de îngrijirea sătenilor, a muncilor tradiționale - împrăștierea gunoiului de grajd în primăvară, curățirea fânețelor de pietre, cositul, uscatul și strânsul fânului etc.
Existența și comercializarea pe piață a produselor locale (lapte, caș, brânză, lână etc.) a asigurat în decursul veacurilor prelucrarea terenurilor și îngrijirea fânețelor.
Astăzi, se poate spune că biodiversitatea a fost conservată și datorită comerțului cu aceste produse tradiționale.
«Acest proiect a apărut din dorința noastră de a păstra cadrul natural și tradițional de la Poalele Munților Bucegi și Leaota, fără a aduce schimbări majore locurilor și oamenilor. Vrem să încurajăm și să păstrăm familia și îndeletnicirile tradiționale și să promovăm ecoturismul, atât către consumator, cât și către localnicii care oferă servicii în zonă», afirmă Mihai Orleanu, președintele CEM.
Activitățile proiectului
- Activități de documentare a habitatelor, florei, faunei, solului, istoriei și tradițiilor zonei.
- Realizarea unui sistem de informare ecoturistică de bază, la nivelul zonei Fundata – Moieciu de Sus prin: realizarea unei hărți ecoturistice, identificarea și revitalizarea a minim 30 de meșteri și artiști populari din zonă, valorificarea unor monumente istorice, ansambluri și gospodării tradiționale, realizarea a 6 trasee ecoturistice, realizarea unor puncte de informare prin amplasarea de 18 panouri cu hărți în întreaga zonă a proiectului, realizarea unor puncte de interpretare ecoturistică a habitatelor naturale prin amplasarea de 18 panouri în lungul traseelor, amplasarea a 54 de panouri explicative în întreaga zonă cu privire la descrierea etnografică, istorică, naturală, culturală a unor puncte de interes.
- Activități de educare și conștientizare privind importanța conservării peisajului agro-pastoral
- Derularea unei campanii de advocacy la nivelul zonei, pentru asigurarea promovării protecției peisajului agro-pastoral
- Întocmirea documentațiilor pentru certificarea ecoturistică a 10 pensiuni din zona Fundata – Moieciu de Sus.
- Crearea unor pachete ecoturistice care să includă întregul circuit economic local tradițional bazat pe utilizarea și îngrijirea fânețelor și pășunilor din zonă și dezvoltarea unui sistem de informare ecoturistic de bază în concordanță cu principiile ecoturismului – impact minim asupra cadrului natural, valorificarea resurselor locale, durabilitate, păstrarea tradițiilor, informarea și interacțiunea cu vizitatorii.
- Organizarea festivalului de ecoturism «Fundata – ecoturism la înălțime».
Arhitectura tradițională din zona Fundata - Moieciu de Sus
Avându-l alături pe d-nul prof. dr. Ioan Prahoveanu, etnograf, fost director la Muzeul Bran, descoperim specificul arhitectural din zonă:
"În arhitectura populară s-au folosit materiale din zonă. Aici, lemnul și piatra.
Cimentul este catastrofal pentru construcțiile din zonă, pentru că e hifrofug, atrage umiditatea, apare ciuperca care distruge. Temelia casei se făcea din piatră cu mortar de var și nisip. Era exclus cimentul.
Construcția era din bârne de lemn îmbinate în cununi orizontale (tehnica blockbau) și încheiate în "cheutoare" sau "cheie bătrânească".
Mai târziu, sub influența arhitecturii săsești din Țara Bârsei, îmbinarea s-a făcut în coadă de rândunică, pe care o întâlnim și la mobilierul dulgheresc.
Trebuie făcută o deosebire între mobilierul dulgheresc și mobilierul tâmplăresc. Tâmplăria nu mai este un meșteșug, este o meserie născută sub influența mediului orășenesc.
Pictura pe lemn a luat naștere în satul Șimon. Cum? Învățătorii făceau școala în Brașov și acolo intrau în contact cu mediul german. Incontestabil, pictura pe lemn provine din mediul german, dar e adaptată la specificul zonei (ex.: motivele florale).
Pivnița se zidea numai cu piatră. Ideal era să treacă prin pivniță și un șuvoi de apă, pentru a exista posibilitatea de a avea puțină umiditate. Pivnițele foarte uscate nu sunt propice.
Împărțirea proprietăților din deal în vale se făcea după principiul ‘cu bun, cu rău’, adică și zona bună, și cea rea.
Un alt principiu aplicat în trecut de țăranul român era acela conform căruia fiecare construcție să se apere una pe alta: casa trebuia să apere grajdiul, iar grajdiul, casa.
De asemenea, se construia o polatră, adică un spațiu cu acoperiș unde țăranii își adăposteau uneltele. Așa se face că unele case aveau curte interioară, ca să nu pătrundă vânturile.
Acum mai bine de 50 de ani, casele aveau în general trei încăperi: tinda, camera unde locuiau și camera dinainte. Camera unde locuiau avea geam spre grajd, ca să vadă și să audă dacă fată vreo vacă sau oaie.
La intrare, era tot o polatră, cu o poartă mare, specifică arhitecturii din Țara Bârsei sau mai exact, celei săsești și mai era o poartă mică, pe unde intrau oamenii. Pe poarta mare, intra carul cu boi, pentru că pe vremea aceea țăranii lucrau la pădure.
Mai erau și case cu crosnie, care era o prelungire a acoperișului ce apăra casa de intemperii, de vânt. Deci totul era gândit să fie cât mai funcțional.
Țigla pentru acoperiș apare în zonă mai întâi la Sohodol, în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Până atunci se punea șindrilă, nu șiță, care este un import cultural din partea de sud, de peste munți."
Pentru a vedea exemple de arhitectură locală, am vizitat câteva case din Fundata și Moieciu de Sus.
Prima vizită a fost la Casa-muzeu a familiei Stoian din Fundata.
Această casă are o vechime de cca 150 de ani. Este construită în patru ape, iar acoperișul este din șița în trei straturi.
Tot d-nul Prahoveanu ne povestește:
"În Fundata, oamenii făceau șindrilă, care este mai lată decât șița și se îmbină în pană și uluc, însă pentru că nu mai făcea nimeni de-aici așa ceva, un meșter venit din Vechiul Regat și stabilit în zonă, a început să-i învețe pe localnici cum să facă șiță. Așa au început oamenii să-și acopere casele cu șiță.
Durata de viață a unui acoperiș de șiță este de cca 25 de ani, însa ea poate fi chiar mai mare de atât.
Pe vremuri, când nu era horn, fumul - un conservant deosebit, intra în pod și astfel, în timp, durata de viață a șiței era sporită."
Vizitând casa-muzeu, am avut ocazia să vedem un cuier de perete vechi din 1927, pictat de un meșter din Șimon cu motive florale.
De asemenea, erau expuse diferite piese de mobilier, schiuri vechi din lemn, multe unelte, piese de la războiul de țesut, vârtelnița, suveici, țesături (ștergare, covoare etc.), clopete pentru vite (acioaie), pe care le cumpărau din Bulgaria, țăcăraie – clopot pe care îl făceau oamenii din zonă, cililinc, decimalul (cu care cântăreau vițeii când îi tăiau), costume populare, picturi pe lemn, bani vechi, costume populare și straie de zi cu zi.
Pentru a observa încă un exemplu de arhitectură locală, am vizitat apoi casa inspectorului din Moieciu de sus. I se spune așa, deoarece i-a aparținut inspectorului financiar Gârbacea, cel care, pe vremuri, avea misiunea să identifice și să-i viziteze pe cei care nu-și plăteau dările.
Este una dintre cele mai vechi case din zonă.
Este un exemplu de gospodărie specifică, având ocol întărit. Doar trei astfel de case au mai rămas în sat.
De asemenea, are geamlâc, care a fost adoptat ca și import cultural.
Din motive juridice, administrative și emoționale, proprietarii casei nu au reușit să facă prea multe până acum, iar riscul de deteriorare majoră crește pe zi ce trece.
CEM a reluat discuțiile cu proprietarii, astfel încât să poată fi posibilă restaurarea casei în cel mult doi ani. Visul CEM este ca aici să se organizeze niște mici ateliere:
- de țesătorie, prin punerea în funcțiune a două războaie de țesut;
- de broderie
- de prelucrare a șiței
- de pictură pe lemn
Aceste ateliere se dorește a fi deschise pentru turiști, vizitatori și tineri din sat, care sa vină să experimenteze un pic.
Familia este de acord cu renovarea, iar CEM va veni cu voluntari și, dacă totul merge bine, cu finanțări.
O altă casă pe care am vizitat-o a fost tot în Moieciu de Sus.
A fost declarată casă-monument istoric și este veche de peste 100 de ani.
Meșteșugari din Moieciu de Sus
Nea' Nelu este unul din cei șase meșteri din sat care încă mai face șiță, șindrilă și draniță.
Povestea lui o puteți citi aici.
El spune că foarte rar mai e cineva care să-și pună șiță pe casă.
Chiar dacă șița e specifică zonelor de munte, în zilele noastre nu mai e cerere.
La Cabane aux Images
Povestea fotografului Laurent Jouault în România începe așa: în 1997 vizitează pentru prima dată țara noastră și se îndrăgostește iremediabil de frumusețea locurilor și de ospitalitatea românilor.
Timpul i-a arătat că miile de fotografii nu sunt de ajuns, așa că, din septembrie 2007, a luat decizia să se stabilească definitiv la Moieciu de Sus.
Aici, s-a căsătorit cu o localnică, a renovat casa bătrânească a bunicului soției, iar locul unde acum are lucrările expuse (fotografii, tablouri, imagini aplicate pe diferite suporturi – țigle, frunze, textile, prin tehnica veche de fotografiere), împreună cu cele peste 150 de aparate de fotografiat vechi, și-a dorit de la bun început să fie un loc doar al lui, dedicându-i numele de La Cabane aux Images.
Îi place să fotografieze pe film, pe care singur și-l developează.
De asemenea, a fost curios să afle cum funcționează și vechea tehnică de fotografiere cu o cameră pinhole. Pe a sa a realizat-o dintr-o cutie metalică, în care a făcut o gaură mică pe o parte.
Cum funcționează această tehnică?
Hârtia fotografică se pune înăuntru și se închide cutia cu un capac.
Lumina din exterior va intra prin micul orificiu în interior și imaginea de la exterior se va proiecta inversat pe hârtia fotografică din interiorul cutiei.
Laurent crede că pentru orice fotograf profesionist sau amator de astăzi, care este obișnuit doar cu fotografia digitală, ar fi interesant să descopere și varianta cu o cameră pinhole.
Laurent a dedicat chiar și un blog acestei tehnici. Se numește Pinhole Romania. Detalii, aici.
Cel mai vechi aparat foto din colecția lui Laurent este din 1900 – 1905.
În prezent, fotografiază cu un aparat pe film – Minolta X-700.
Lacul fără fund
În cea de-a doua zi a vizitei noastre în zonă, am făcut o excursie la Lacul fără fund. Acesta este situat în apropiere de Peștera Uluce, de pe Valea Cheii.
Locul unde s-a format lacul este o dolină, care, conform Wikipedia, este o formă de relief exocarstic elementar, cu aspect de depresiune în formă de pâlnie, mai mult sau mai puțin rotundă, rezultată din dizolvarea rocilor solubile de la suprafață, în special calcar. Dolinele pot avea adâncimi de până la 100 m.
Tree Park Adventure
Da, am fost și aici. Drumul e pitoresc și ușor accesibil atât pe jos, cât și cu mașina.
La Tree Park Adventure, veți descoperi mai multe trasee cu tiroliana, cel mai lung fiind de 200 de metri, la o înălțime de peste 20 de metri.
De asemenea, vă puteți continua distracția și dorința de adrenalină printr-o serie de jocuri: mersul pe sârmă, cățărări prin copaci etc.
Ca și costuri, un traseu complet (tiroliana plus jocuri) e 45 de lei.
Dacă vreți doar tiroliană, costă 25 de lei sau dacă optați pentru jocuri, costul e de 20 de lei.
Bucătăria tradițională
Aici am degustat niște brânzeturi extraordinare, cum doar în Vama Buzăului am mai mâncat.
Claudiu e cel care le face pe majoritatea din ele. Lucrează la primărie, însă în timpul liber crește și animale: porci, vaci, oi și capre. Se trezește în fiecare dimineață la 5:30, se ocupă de muls, hrănește animalele, după care pleacă la serviciu.
Îi place ceea ce face și, pentru anii următori, se gândește să își mărească numărul de animale. Vrea să crească mai multe capre (are o rasă bună din Austria, care dă mult lapte) și mai mulți porci, pentru că ne-a povestit că vrea să facă și jambon.
Claudiu știe să facă cea mai bună și cremoasă brânză de capră pe care am mâncat-o vreodată!
Un deliciu!
De asemenea, am mâncat și o tochitură de vită la ceaun nemaipomenită!
Preparată de d-na Monica (vedeți rețeta la secțiunea Bucătărie tradițională), a fost îmbălsămată cu vin, aromată cu verdețuri și servită alături de o mămăliguță aburindă într-un peisaj de vis, că doar eram în cea mai înaltă localitate din România și respiram cel mai curat aer din țară...
Așadar, intrați în peisaj! Centrul de Ecologie Montană (CEM) și partenerii săi vor crea, până în aprilie anul viitor, premisele unei dezvoltări durabile a zonei prin ecoturism, tocmai pentru ca noi, vizitatorii, să ne bucurăm deplin de peisajele agro-pastorale, potecile și atracțiile ecoturistice din Fundata și Moieciu de Sus.
În plus, în data de 7 mai 2016, CEM vă așteaptă la o nouă ediție a Eco Marathon.
Înscrierile vor începe în 15 ianuarie 2016. Detalii, aici.
Text și foto: Ana A. Negru
Existența și comercializarea pe piață a produselor locale (lapte, caș, brânză, lână etc.) a asigurat în decursul veacurilor prelucrarea terenurilor și îngrijirea fânețelor.
Astăzi, se poate spune că biodiversitatea a fost conservată și datorită comerțului cu aceste produse tradiționale.
«Acest proiect a apărut din dorința noastră de a păstra cadrul natural și tradițional de la Poalele Munților Bucegi și Leaota, fără a aduce schimbări majore locurilor și oamenilor. Vrem să încurajăm și să păstrăm familia și îndeletnicirile tradiționale și să promovăm ecoturismul, atât către consumator, cât și către localnicii care oferă servicii în zonă», afirmă Mihai Orleanu, președintele CEM.
Activitățile proiectului
- Activități de documentare a habitatelor, florei, faunei, solului, istoriei și tradițiilor zonei.
- Realizarea unui sistem de informare ecoturistică de bază, la nivelul zonei Fundata – Moieciu de Sus prin: realizarea unei hărți ecoturistice, identificarea și revitalizarea a minim 30 de meșteri și artiști populari din zonă, valorificarea unor monumente istorice, ansambluri și gospodării tradiționale, realizarea a 6 trasee ecoturistice, realizarea unor puncte de informare prin amplasarea de 18 panouri cu hărți în întreaga zonă a proiectului, realizarea unor puncte de interpretare ecoturistică a habitatelor naturale prin amplasarea de 18 panouri în lungul traseelor, amplasarea a 54 de panouri explicative în întreaga zonă cu privire la descrierea etnografică, istorică, naturală, culturală a unor puncte de interes.
- Activități de educare și conștientizare privind importanța conservării peisajului agro-pastoral
- Derularea unei campanii de advocacy la nivelul zonei, pentru asigurarea promovării protecției peisajului agro-pastoral
- Întocmirea documentațiilor pentru certificarea ecoturistică a 10 pensiuni din zona Fundata – Moieciu de Sus.
- Crearea unor pachete ecoturistice care să includă întregul circuit economic local tradițional bazat pe utilizarea și îngrijirea fânețelor și pășunilor din zonă și dezvoltarea unui sistem de informare ecoturistic de bază în concordanță cu principiile ecoturismului – impact minim asupra cadrului natural, valorificarea resurselor locale, durabilitate, păstrarea tradițiilor, informarea și interacțiunea cu vizitatorii.
- Organizarea festivalului de ecoturism «Fundata – ecoturism la înălțime».
Arhitectura tradițională din zona Fundata - Moieciu de Sus
Avându-l alături pe d-nul prof. dr. Ioan Prahoveanu, etnograf, fost director la Muzeul Bran, descoperim specificul arhitectural din zonă:
"În arhitectura populară s-au folosit materiale din zonă. Aici, lemnul și piatra.
Cimentul este catastrofal pentru construcțiile din zonă, pentru că e hifrofug, atrage umiditatea, apare ciuperca care distruge. Temelia casei se făcea din piatră cu mortar de var și nisip. Era exclus cimentul.
Construcția era din bârne de lemn îmbinate în cununi orizontale (tehnica blockbau) și încheiate în "cheutoare" sau "cheie bătrânească".
Mai târziu, sub influența arhitecturii săsești din Țara Bârsei, îmbinarea s-a făcut în coadă de rândunică, pe care o întâlnim și la mobilierul dulgheresc.
Trebuie făcută o deosebire între mobilierul dulgheresc și mobilierul tâmplăresc. Tâmplăria nu mai este un meșteșug, este o meserie născută sub influența mediului orășenesc.
Pictura pe lemn a luat naștere în satul Șimon. Cum? Învățătorii făceau școala în Brașov și acolo intrau în contact cu mediul german. Incontestabil, pictura pe lemn provine din mediul german, dar e adaptată la specificul zonei (ex.: motivele florale).
Pivnița se zidea numai cu piatră. Ideal era să treacă prin pivniță și un șuvoi de apă, pentru a exista posibilitatea de a avea puțină umiditate. Pivnițele foarte uscate nu sunt propice.
Împărțirea proprietăților din deal în vale se făcea după principiul ‘cu bun, cu rău’, adică și zona bună, și cea rea.
Un alt principiu aplicat în trecut de țăranul român era acela conform căruia fiecare construcție să se apere una pe alta: casa trebuia să apere grajdiul, iar grajdiul, casa.
De asemenea, se construia o polatră, adică un spațiu cu acoperiș unde țăranii își adăposteau uneltele. Așa se face că unele case aveau curte interioară, ca să nu pătrundă vânturile.
Acum mai bine de 50 de ani, casele aveau în general trei încăperi: tinda, camera unde locuiau și camera dinainte. Camera unde locuiau avea geam spre grajd, ca să vadă și să audă dacă fată vreo vacă sau oaie.
La intrare, era tot o polatră, cu o poartă mare, specifică arhitecturii din Țara Bârsei sau mai exact, celei săsești și mai era o poartă mică, pe unde intrau oamenii. Pe poarta mare, intra carul cu boi, pentru că pe vremea aceea țăranii lucrau la pădure.
Mai erau și case cu crosnie, care era o prelungire a acoperișului ce apăra casa de intemperii, de vânt. Deci totul era gândit să fie cât mai funcțional.
Țigla pentru acoperiș apare în zonă mai întâi la Sohodol, în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Până atunci se punea șindrilă, nu șiță, care este un import cultural din partea de sud, de peste munți."
Pentru a vedea exemple de arhitectură locală, am vizitat câteva case din Fundata și Moieciu de Sus.
Prima vizită a fost la Casa-muzeu a familiei Stoian din Fundata.
Această casă are o vechime de cca 150 de ani. Este construită în patru ape, iar acoperișul este din șița în trei straturi.
Tot d-nul Prahoveanu ne povestește:
"În Fundata, oamenii făceau șindrilă, care este mai lată decât șița și se îmbină în pană și uluc, însă pentru că nu mai făcea nimeni de-aici așa ceva, un meșter venit din Vechiul Regat și stabilit în zonă, a început să-i învețe pe localnici cum să facă șiță. Așa au început oamenii să-și acopere casele cu șiță.
Durata de viață a unui acoperiș de șiță este de cca 25 de ani, însa ea poate fi chiar mai mare de atât.
Pe vremuri, când nu era horn, fumul - un conservant deosebit, intra în pod și astfel, în timp, durata de viață a șiței era sporită."
Vizitând casa-muzeu, am avut ocazia să vedem un cuier de perete vechi din 1927, pictat de un meșter din Șimon cu motive florale.
De asemenea, erau expuse diferite piese de mobilier, schiuri vechi din lemn, multe unelte, piese de la războiul de țesut, vârtelnița, suveici, țesături (ștergare, covoare etc.), clopete pentru vite (acioaie), pe care le cumpărau din Bulgaria, țăcăraie – clopot pe care îl făceau oamenii din zonă, cililinc, decimalul (cu care cântăreau vițeii când îi tăiau), costume populare, picturi pe lemn, bani vechi, costume populare și straie de zi cu zi.
Pentru a observa încă un exemplu de arhitectură locală, am vizitat apoi casa inspectorului din Moieciu de sus. I se spune așa, deoarece i-a aparținut inspectorului financiar Gârbacea, cel care, pe vremuri, avea misiunea să identifice și să-i viziteze pe cei care nu-și plăteau dările.
Este una dintre cele mai vechi case din zonă.
Este un exemplu de gospodărie specifică, având ocol întărit. Doar trei astfel de case au mai rămas în sat.
De asemenea, are geamlâc, care a fost adoptat ca și import cultural.
Din motive juridice, administrative și emoționale, proprietarii casei nu au reușit să facă prea multe până acum, iar riscul de deteriorare majoră crește pe zi ce trece.
CEM a reluat discuțiile cu proprietarii, astfel încât să poată fi posibilă restaurarea casei în cel mult doi ani. Visul CEM este ca aici să se organizeze niște mici ateliere:
- de țesătorie, prin punerea în funcțiune a două războaie de țesut;
- de broderie
- de prelucrare a șiței
- de pictură pe lemn
Aceste ateliere se dorește a fi deschise pentru turiști, vizitatori și tineri din sat, care sa vină să experimenteze un pic.
Familia este de acord cu renovarea, iar CEM va veni cu voluntari și, dacă totul merge bine, cu finanțări.
O altă casă pe care am vizitat-o a fost tot în Moieciu de Sus.
A fost declarată casă-monument istoric și este veche de peste 100 de ani.
Meșteșugari din Moieciu de Sus
Nea' Nelu este unul din cei șase meșteri din sat care încă mai face șiță, șindrilă și draniță.
Povestea lui o puteți citi aici.
El spune că foarte rar mai e cineva care să-și pună șiță pe casă.
Chiar dacă șița e specifică zonelor de munte, în zilele noastre nu mai e cerere.
La Cabane aux Images
Povestea fotografului Laurent Jouault în România începe așa: în 1997 vizitează pentru prima dată țara noastră și se îndrăgostește iremediabil de frumusețea locurilor și de ospitalitatea românilor.
Timpul i-a arătat că miile de fotografii nu sunt de ajuns, așa că, din septembrie 2007, a luat decizia să se stabilească definitiv la Moieciu de Sus.
Aici, s-a căsătorit cu o localnică, a renovat casa bătrânească a bunicului soției, iar locul unde acum are lucrările expuse (fotografii, tablouri, imagini aplicate pe diferite suporturi – țigle, frunze, textile, prin tehnica veche de fotografiere), împreună cu cele peste 150 de aparate de fotografiat vechi, și-a dorit de la bun început să fie un loc doar al lui, dedicându-i numele de La Cabane aux Images.
Îi place să fotografieze pe film, pe care singur și-l developează.
De asemenea, a fost curios să afle cum funcționează și vechea tehnică de fotografiere cu o cameră pinhole. Pe a sa a realizat-o dintr-o cutie metalică, în care a făcut o gaură mică pe o parte.
Cum funcționează această tehnică?
Hârtia fotografică se pune înăuntru și se închide cutia cu un capac.
Lumina din exterior va intra prin micul orificiu în interior și imaginea de la exterior se va proiecta inversat pe hârtia fotografică din interiorul cutiei.
Laurent crede că pentru orice fotograf profesionist sau amator de astăzi, care este obișnuit doar cu fotografia digitală, ar fi interesant să descopere și varianta cu o cameră pinhole.
Laurent a dedicat chiar și un blog acestei tehnici. Se numește Pinhole Romania. Detalii, aici.
Cel mai vechi aparat foto din colecția lui Laurent este din 1900 – 1905.
În prezent, fotografiază cu un aparat pe film – Minolta X-700.
Lacul fără fund
În cea de-a doua zi a vizitei noastre în zonă, am făcut o excursie la Lacul fără fund. Acesta este situat în apropiere de Peștera Uluce, de pe Valea Cheii.
Locul unde s-a format lacul este o dolină, care, conform Wikipedia, este o formă de relief exocarstic elementar, cu aspect de depresiune în formă de pâlnie, mai mult sau mai puțin rotundă, rezultată din dizolvarea rocilor solubile de la suprafață, în special calcar. Dolinele pot avea adâncimi de până la 100 m.
Tree Park Adventure
Da, am fost și aici. Drumul e pitoresc și ușor accesibil atât pe jos, cât și cu mașina.
La Tree Park Adventure, veți descoperi mai multe trasee cu tiroliana, cel mai lung fiind de 200 de metri, la o înălțime de peste 20 de metri.
De asemenea, vă puteți continua distracția și dorința de adrenalină printr-o serie de jocuri: mersul pe sârmă, cățărări prin copaci etc.
Ca și costuri, un traseu complet (tiroliana plus jocuri) e 45 de lei.
Dacă vreți doar tiroliană, costă 25 de lei sau dacă optați pentru jocuri, costul e de 20 de lei.
Bucătăria tradițională
Aici am degustat niște brânzeturi extraordinare, cum doar în Vama Buzăului am mai mâncat.
Claudiu e cel care le face pe majoritatea din ele. Lucrează la primărie, însă în timpul liber crește și animale: porci, vaci, oi și capre. Se trezește în fiecare dimineață la 5:30, se ocupă de muls, hrănește animalele, după care pleacă la serviciu.
Îi place ceea ce face și, pentru anii următori, se gândește să își mărească numărul de animale. Vrea să crească mai multe capre (are o rasă bună din Austria, care dă mult lapte) și mai mulți porci, pentru că ne-a povestit că vrea să facă și jambon.
Claudiu știe să facă cea mai bună și cremoasă brânză de capră pe care am mâncat-o vreodată!
Un deliciu!
De asemenea, am mâncat și o tochitură de vită la ceaun nemaipomenită!
Preparată de d-na Monica (vedeți rețeta la secțiunea Bucătărie tradițională), a fost îmbălsămată cu vin, aromată cu verdețuri și servită alături de o mămăliguță aburindă într-un peisaj de vis, că doar eram în cea mai înaltă localitate din România și respiram cel mai curat aer din țară...
Așadar, intrați în peisaj! Centrul de Ecologie Montană (CEM) și partenerii săi vor crea, până în aprilie anul viitor, premisele unei dezvoltări durabile a zonei prin ecoturism, tocmai pentru ca noi, vizitatorii, să ne bucurăm deplin de peisajele agro-pastorale, potecile și atracțiile ecoturistice din Fundata și Moieciu de Sus.
În plus, în data de 7 mai 2016, CEM vă așteaptă la o nouă ediție a Eco Marathon.
Înscrierile vor începe în 15 ianuarie 2016. Detalii, aici.
Text și foto: Ana A. Negru
