Editorial

Ce alegem?


Da, ştiu. Vrei să-ţi fie mai bine. Pentru asta, la început crezi că soluţia este să te muţi într-un oraş mai mare, unde ai şansa de a lucra, cel mai probabil, la o multinaţională.
Ce alegem?
Pod peste râul Nera. Foto: Ana A. Negru
Aşa tragi nădejde ca, pe lângă chirie şi asigurarea traiului de zi cu zi, să pui şi-un ban deoparte. Dacă nu eşti risipitor, atunci reuşeşti şi deja-ţi surâde ideea unui concediu în afara ţării sau continui să pui banii la ciorap, ca să-ţi iei un apartament în rate pentru care eşti dispus să te îndatorezi băncii mulţi ani de-aici încolo.
Apoi, te căsătoreşti; vine copilul şi asta te face să te adânceşti în schema în care, deja, ai intrat, pentru că acum te gândești că n-ai altă variantă, decât să mergi înainte sau că e prea riscant să laşi un loc de muncă bine plătit pentru visul de a te muta la ţară şi de a încetini un pic ritmul alert al vieţii tale.
Ăsta e un gând care pare atââât de departe, încât te vezi împlinindu-ţi visul mai degrabă la pensie.

Cu toate astea, din ce în ce mai des, te surprinzi gândindu-te la o soluţie de scăpare, de eliberare.
Ţie chiar ţi-ar plăcea să locuieşti la sat, să ai grădina ta cu legume adevărate, în loc să ai inima strânsă de fiecare dată când cumperi roşii din-alea care arată toate la fel.
Ai vrea să aibă copilul tău unde să alerge în voie, fără grija maşinilor, să respire aer curat, să se bucure de natură şi să crească într-un ritm firesc, fără a simţi atât de tare presiunea societăţii de consum, “necesitatea” de a-i da copilului, de mic, un telefon mobil, tabletă şi de a-l expune la invazia de stimuli ce provin de la televizor sau de la jocurile pe calculator, că de’, trebuie să se înveţe de mic, să fie în rând cu ceilalţi copii...

În tot acest cerc vicios, suntem norocoşi că există şi oameni precum Virgiliu Gheorghe, bio-fizician, care, în interviul pe care ni l-a acordat, explică pe îndelete ce se întâmplă cu creierul copilului atunci când este expus la ecranul televizorului sau calculatorului.
Vă recomand cel puțin două dintre cărţile sale:
“Efectele micului ecran asupra minţii copilului”,
“Efectele televiziunii asupra minţii umane”.


Aşadar, uneori te vezi scăpând de viaţa alertă, solicitantă, eşti sătul de traficul îngrozitor care te ţintuieşte în maşină atâta timp, de presiunea societăţii moderne, de ifose şi falsitate, de faptul că ai ajuns să-ţi petreci mai mult timp la serviciu, decât cu propria familie. Asta, în cazul fericit în care ai apucat să-ți întemeiezi o familie...
Vrei altceva, vrei o viaţă normală, un ritm mai domol, vrei să te bucuri din nou de lucrurile simple şi să-ţi echilibrezi puţin viaţa...

Să ştiţi că se poate, doar că e nevoie de curaj şi hotărâre.
O să cunoaşteţi în numărul 14 al revistei SATUL oameni extraordinari care vă vor inspira, care trăiesc o viaţă onestă cu ei înşişi şi în pas cu ceea ce vrea sufletul lor. Sunt oameni de la care avem cu toţii ce învăţa, pentru că fiecare ne transmite, într-un fel sau altul, din înţelepciunea universală, descoperită şi trăită pe propria lor piele.
Oamenii aceştia sunt adevărate modele de viaţă.

Spre exemplu, Máté Károly, unul dintre puţinii meşteri în iască rămaşi la Corund:
“Orice faci, trebuie iubit tare, ca să realizezi ceva. Altfel, nu merge.”

Gheorghe Pop, fermier în Voșlobeni:
“Libertatea e cel mai mare avantaj şi faptul că te zbaţi tu pentru ţine. Cât munceşti, atâta ai.”

Sanda Țifrea, care a învăţat să facă ii de la bunicul ei:
“Atunci când îţi place ceva, găseşti şi timp pentru acel lucru.”

Nea’ Nelu, printre ultimii meşteri șițari din ţară, a avut ca profesor natura, pădurea:
“Cel mai bun e lemnul de vârf, tocmai de sus din munte. Sau lemnul de colţ, adică cel care creşte în piatră, pe stâncă. Cu cât se chinuie mai tare să crească, cu atât e mai bun, mai rezistent.”

Vedeți câtă înțelepciune și câți profesori adevărați ne oferă, la tot pasul, viața mai simplă?

Ne rămâne să-l ascultăm și pe Andrei Lupșe, de la Baza Ulmu:
“Dacă vrei viața asta, pornește cu hotărâre și deplină încredere.”

Bine aţi venit în lumea firească a Satului!

Text și foto: Ana A. Negru

Fă-ți abonament la revista noastră, alegând unul din pachetele Învârtita, Jiana sau Hora:
www.revista-satul.ro/abonamente


Ana A. Negru
Fondatorul revistei SATUL

Ana A. Negru (n. 1978, într-un sat săsesc din Ardeal), cu o experienţă de 14 ani în marketing şi publicitate, dă startul proiectului său de suflet - revista SATUL, în iunie 2009, din pasiune pentru satul tradiţional şi pentru fotografia etnografică. Contact: ana.negru@revista-satul.ro
Dezvoltat de Terrasoft

Copyright © Revista SATUL
Reproducerea integrală sau parţială a textelor sau ilustraţiilor din revistă este
posibilă numai cu acordul prealabil scris al SC START-UP Advertising SRL.
Toate drepturile rezervate. SATUL - Marcă înregistrată.
SATUL - Revista pentru promovarea traditiei si culturii din mediul rural