Sate româneşti

Comuna Sânpetru - veche aşezare săsească


Situată în Transilvania la poalele Dealului Lempeș, la doar 4 km de orașul Brașov, pe DJ 103, Sânpetru este o veche așezare săsească – Pittersbarch, în dialectul săsesc sau Petersberg, în germană - ce face parte din regiunea istorică Țara Bârsei.
Comuna Sânpetru - veche aşezare săsească
Copii plimbându-se în rezervația naturală Dealul Lempeșului. Foto: Ana A. Negru
În partea de nord, Sânpetru se învecinează cu comuna Bod, iar în partea de est cu comuna Hărman.
Casele sunt 90 % construcții tipic săsești, fiind foarte bine întreținute.
Localitatea este atestată documentar din anul 1240 sub numele Mons Sancti Petri, fiind înfiinţată însă mai devreme, în timpul stăpânirii teutonice. În urma năvălirii turceşti din 1432, Sânpetrul este parţial distrus, în acelaşi secol fiind ridicate zidurile fortificaţiei ţărăneşti la înălţimea de 8 metri. Într-o etapă ulterioară (1610), au fost construite şi încăperi pe două etaje şi cinci turnuri de apărare. Puternicul incendiu din 1625 a distrus arhiva satului, nemairămânând în ea decât acte de după 1750.
În 1825 e construită noua primărie, lângă vechea poartă a cetăţii.
Anii 1823 şi 1855 aduc din nou incendii în sat. În ultimul an mentionat, Sânpetrul a ars de cinci ori.
În ceea ce privește populația, cifra aceasteia a crescut semnificativ de-a lungul timpului.
În 1900, în Sânpetru trăiau 2.173 de locuitori, dintre care 1.183 saşi, 942 români şi 47 maghiari. După cel de-Al Doilea Război Mondial, în 1945, 224 de saşi sunt deportaţi în U.R.S.S.. Dintre aceştia, 55 vor muri acolo, restul întorcându-se acasă ori emigrând direct în Germania. În perioada imediat următoare (anii '50-'60) autorităţile comuniste aduc în Sânpetru ţărani din diferite locuri ale ţării. După emigrarea unui număr însemnat de saşi în Germania, în 1958 - 1960, în localitate au mai rămas circa 700 de saşi. Apoi, dupa revoluția din 1989, numărul sașilor a scăzut considerabil, majoritatea emigrând în Germania.

Astăzi, din datele primăriei aflăm că populația din Sânpetru a depășit 4100 locuitori, dintre care majoritatea români, 132 sunt sași și restul sunt maghiari și romi. Pe lângă aceștia, se adaugă cca 100 locuințe de vacanță, ai căror proprietari sunt din Brașov sau împrejurimi. Ca urmare a dezvoltării comunei și a creșterii numărului de locuitori, aflăm de la d-nul primar Rusu, că din 32 de străzi câte erau în anul 2000, anul acesta au ajuns să fie 76.

Rezervaţia naturală botanică Dealul Cetăţii – Lempeş
Aceasta se întinde în N-V comunei Hărman până lângă comuna Sânpetru, pe Dealul Lempeş, cunoscut şi sub numele de Dealul Cetăţii ( altitudinea maximă de 740 m ). Suprafaţa rezervaţiei este de 274,52 ha. în prezent este înscrisă în lista zonelor naturale protejate, de interes naţional.
Culmile sale sunt acoperite cu păduri de gorun, jugastru, tei, carpen, paltin de câmp, fag, rare exemplare de brad. Suprafeţe apreciabile sunt ocupate cu plantaţii de pin negru, în care apar puieţi de fag, gorun, păducel, salbă moale şi salbă râioasă.
Pe versantul sudic şi sud-estic se află speciile declarate monument al naturii: Ruşcuţa de primăvară (Adonis Vernalis) – planta medicinală toxică ce se foloseste în tratarea bolilor de inimă numai cu avizul medicului şi laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris), care purta în trecut denumirea de bibilica sau floare de şah, deoarece fritillus înseamnă în latină „tablă de şah”, aluzie la pătrăţelele brun-roşcate ale lalelei.

cuvant cheie ptr SEO

cuvant cheie ptr SEO
Aeroclubul „Iosif Şilimon” din Sânpetru
La 25 august 1937 ia fiinţă prima şcoală de instructori planorişti din România, pe aerodromul de la Sânpetru, avându-l ca instructor pe pilotul german Ernst Philipp. Până la 15 noiembrie în acelaşi an au fost realizate deja 1.730 zboruri, totalizând 141 ore de zbor, cu 5 zboruri de peste 5 ore şi două recorduri naţionale stabilite. Au fost realizate 57 de brevete, clasele A, B, C şi au fost brevetaţi 30 de instructori de zbor fără motor. În anul 1977, pilotul Rosch Ervin din Sânpetru obţine performanţa de 11050 m.
În prezent, la Aeroclubul Iosif Şilimon din Sânpetru se poate practica planorismul, paraşutismul, zborul cu parapanta şi zborul cu motor. Curenţii ascendenţi ce se formează în jurul dealului Lempeş oferă condiţii prielnice acestor sporturi. De altfel, în fiecare an, în perioada 1 – 30 noiembrie, la Aero-clubul Iosif Şilimon din Sânpetru se desfăşoară concursul internaţional de zbor în curenţi ondulatorii cu planorul. Scopul acestui concurs este obţinerea unei înălţimi de 3000 m şi 5000 m pentru insigna „C” aur şi 1,2 sau 3 diamante, la care pot participa planorişti din întreaga ţara şi străinătate. Planorul şi sportul în sine este printre cele mai nepoluante activităţi aeronautice. Motorul este folosit doar la decolare, în rest, planorul imită zborul păsărilor. Pilotul foloseşte doar curenţii ascendenţi, zburând în cămine termice şi în zonele ascendente generate de vânt la pantă şi în undă.

cuvant cheie ptr SEO
Biserica evanghelică din Sânpetru
Biserica evanghelică datează din secolul al XII-lea, când a fost construită de cavalerii teutoni. Dupa 40 de ani, aceştia au plecat şi cetatea a fost preluată de călugării cistercieni (ordin călugăresc originar din Franţa) până în sec. al XV-lea. Capela funerară a cetăţii, ce datează din anul 1414, păstrează fresce în stil gotic, de la sfârşitul secolului al XIV-lea. Ministerul Culturii a investit pentru repararea capelei începând cu anul 1994. În subsolul acesteia, arheologii au descoperit morminte ale călugărilor cistercieni, care obişnuiau să se roage în capelă şi să-şi îngroape morţii în subsolul acesteia.

cuvant cheie ptr SEO

cuvant cheie ptr SEO

cuvant cheie ptr SEO
În cămăruţele din interiorul zidurilor fortificate se adăposteau localnicii pe timpul luptelor cu turcii. Până la al II-lea război mondial, sătenii au ţinut şi vitele aici; fiecare familie avea cămăruţa ei. De asemenea, în unul dintre turnurile bisericii, a funcţionat prima şcoală din Sânpetru, datând din anul 1807.

cuvant cheie ptr SEO
Actuala biserică a fost construită în anul 1795 pe temelia celei vechi. Turnul cu ceas datează din anul 1820, iar în 1974 a fost restaurat, cu fonduri provenite mai mult din donaţii.
Altarul bisericii datează din anul 1802, mobilierul bisericesc pictat este vechi de 211 ani, iar orga a fost construită în 1826 de către un meşter din Râşnov – Johann Thois, în prezent fiind în bună stare de funcţionare.

Biserica Sânpetru
În Sânpetru poate fi vizitată şi biserica ortodoxă, ce datează din secolul XVIII şi unde pot fi admirate frumoase fresce de factură brâncovenească.

Sărbătoarea câmpenească „Zilele Sânpetrului”
O altă atracţie turistică ar putea fi sărbătoarea câmpenească „Zilele Sânpetrului” sau „Ruşcuţa de primăvară” – cum se va numi începând cu anul următor.
Aflat la cea de-a 13-a ediţie, evenimentul a avut loc în data de 27 – 28 iunie, într-un loc special amenajat de organizatori, pe un teren şi o scenă proprie din incinta bazei sportive “Olympia” – Sânpetru.

În prima zi, programul evenimentului a inclus întreceri sportive, program de divertisment la care şi-au adus aportul formaţii instrumentale şi vocale din comună, foc de artificii. A doua zi, la ora 10.00, într-o atmosferă de sărbătoare bine-cuvântată cu o vreme pe măsură, îi însoţim pe Junii Braşovecheni – una din cele şapte cete ale Junilor Braşovului, pe străzile Sânpetrului, cu fanfara cântând în faţă. Sătenii îi urmează, îi petrec cu privirea de la poartă sau fereastră, iar alţii chiar aplaudă. În timp ce Junii străbat toate străzile comunei, la stadionul Olympia se pregăteşte o mare sărbătoare. Scena este pregătită, instalaţiile de sunet la fel.

cuvant cheie ptr SEO
Micii şi carnăciorii tradiţionali sunt puşi la grătar şi chiar dacă ai mâncat bine acasă, ţi se face poftă instantaneu. Sunt prezenţi şi artizani sau vânzători cu de toate, pentru toţi.

Apoi, mi-a plăcut să văd că a fost amenajat chiar şi un loc de joacă pentru copii.
Încet, încet, mulţimea se strânge. Astăzi vremea se pare că ţine cu sânpetrenii, chiar dacă ieri a plouat «cu găleata».
La ora 12.30, primarul împreună cu reprezentanţii instituţiilor locale, cu preotul Parohiei Ortodoxe Române şi cu preotul Parohiei Evanghelice anunţă deschiderea oficială a sărbătorii, după care urmează un program artistic susţinut de formaţia de dansuri populare “Roşcuţa de primăvară”, a Şcolii Generale din Sânpetru.
Copiii poartă costume tradiţionale din Ardeal şi dansurile lor sunt originare din partea Făgăraşului, Ţara Bârsei şi nu numai. Ei sunt urmaţi apoi de ansamblul folcloric profesionist “ Cerbul Carpatin”, susţinut de formaţia de dansuri populare condusă de coregraful Gheorghe Tanase. Dansurile şi costumele populare pe care le-au ales pentru acest eveniment sunt specifice mai multor zone din ţară: Ardeal, Maramureş, valea Someşului şi Moldova.

cuvant cheie ptr SEO

cuvant cheie ptr SEO
În continuare, a urmat un program folcloric susţinut de interpreta Angela Rusu şi apoi am ascultat formaţia Sistem Group, condusă de sânpetreanul Nelu David. Apoi, pe înserate, Nicu Paleru a fost cel care a ridicat pe toată lumea în picioare cu cântecele sale de petrecere.

Într-un cuvânt, sărbătoarea câmpenească a fost reuşită. Sânpetrenii, precum şi oameni veniţi din comunele alăturate - Bod şi Harman, s-au veselit până seara târziu, au mâncat mici, cârnăciori la grătar, au băut bere şi au dansat de la mic la mare, pe terenul sportiv de lângă scenă. Am plecat de la eveniment cu zâmbetul pe buze, privind copiii bucuroşi cum alunecă pe toboganele special amenajate şi vocile lor vesele parcă îmi rasună şi acum în minte.

Artizani din Sânpetru

Doru Ifrimescu este un artist popular din Sânpetru, pasionat de arta decorativă şi metaloplastie. Este pensionat de 9 ani şi şi-a păstrat vie pasiunea pentru artă, însă nu şi-a făcut şi o sursă de venit din aceasta. Preferă să creeze doar pentru familie şi prieteni. Are o colecţie impresionantă de lucrări pe care le-a făcut de-a lungul timpului, începând din anul 1977. Iată cum a început totul:
“În şcoala elementară am făcut ore de lucru manual şi îmi plăcea să lucrez la traforaj. Apoi, la serviciu aveam un coleg care făcea metaloplastie şi de la el am învăţat şi eu. Aceasta se realizează manual în tablă de cupru de 0,2 mm; fac un desen, presez modelul pe hârtie şi se imprimă în metal; cu o unealtă creată de mine conturez apoi modelul şi pe faţa şi pe dosul metalului; la motivele florale lucrez cam o săp-tămână. Prima dată am făcut coloritul metalului cu săpun de sulf; prin ardere se înnegrea tabla. Acum se vopsesc cu sulfat de sodiu.
După un timp, am descoperit că se pot face multe lucrări cu strungul. În perioada ce-a urmat, am început să sculptez şi în prima etapa am lucrat cu un cutitaş cu care ascut creioanele.

cuvant cheie ptr SEO

cuvant cheie ptr SEO
Toate produsele pe care le realizez sunt unicate. Am făcut farfurii decorative, suporţi de lumânări şi de chibrituri, peretare, rame de tablouri, diferite obiecte ornamentale. Plăcându-mi mai mult lemnul, m-am apucat şi de colaje, deşi în mod normal, colajul se face din paie de orz.

Am făcut şi multe lucrări de traforaj. Apoi am început să combin lemnul cu metalul şi am realizat diferite motive – florale, zoomorfe, geometrice, arhitecturale, altele având ca sursă personaje istorice sau simboluri reprezentative pentru o anumită zonă ( ex: stema Braşovului ). Am lucrări realizate prin intarsie (îmbinare de furnire) şi prin pirogra vură (arderea în lemn a unor anumite motive decorative)."


Din anul 1992, d-nul Doru Ifrimescu este membru al Uniunii Artiştilor Plastici Amatori din Braşov.

Aurelia Staicu (63 de ani) este o artistă populară din Sânpetru pasionată de artă decorativă şi pictură.
Ne-a primit cu căldură în casa dânsei, ne-a arătat o parte dintre lucrările sale şi apoi ne-a povestit cum a început totul:

“Aveam 25 de ani, când tot desenam, pentru că îmi plăcea. Şi m-am decis să merg la Şcoala Populară de Artă. Am urmat cursurile de artă decorativă cu d-nul profesor Gaspar Teutsch, timp de 2 ani. Apoi, la un an după ce am terminat cursul de artă decorativă, am început cursul de pictură. Am facut o mulţime de lucrări, cu care apoi am participat la expoziţii; la şcoală, am avut mereu lucrări premiate.
Am mai avut o expoziţie şi prin Uniunea Artiştilor Plastici Amatori.
Cu toate acestea, am făcut lucruri mai mult pentru mine şi pentru familie, pentru cunoştinţe şi prieteni. Am creat pentru sufletul meu, pentru a mă simţi bine.
Am găsit în artă un refugiu, ori de câte ori am avut o problemă”.


D-na Staicu are lucrări precum picturi pe sticlă (icoane, dar şi picturi laice), imprimeuri pe mătase naturală şi bumbac prin metoda Batik, ţesături în lână şi în sfoară Manila, păpuşi, picturi pe piatră în special cu motive religioase, ouă încondeiate, desen în peniţă.

Sursele sale de inspiraţie sunt natura (pentru picturi sau imprimeuri – de ex.: floarea soarelui, bufniţa etc.), cărţile religioase ( mai ales pentru icoane).
La ouăle încondeiate, motivele sunt creaţie proprie: natură stilizată, cu culori tempera.

cuvant cheie ptr SEO
“Sunt şi lucrări pe care le las să aştepte intenţionat, poate luni de zile, până când îmi vine inspiraţia. Un profesor spunea: «Un artist, şi când stă creează»”
Apoi ne-a povestit că una dintre fiicele sale şi nepoţii dânsei i-au moştenit talentul. “Fiica mea are idei chiar mai bune decât ale mele. Şi ea face decoraţiuni pentru casă, de Paşte, de Crăciun şi nu pot decât să mă bucur”.


D-na Aurelia Staicu a obţinut locul I la una din expoziţiile de artă ce au avut loc în Braşov, pentru un model de imprimeu denumit “Hora ţărănească”, realizat prin metoda Batik.

Proiecte de dezvoltare a comunei
Din discuţiile cu d-nul primar Rusu, am aflat că în momentul de faţă tocmai s-a depus un proiect spre a obţine finanţare pentru modernizarea drumurilor, extinderea reţelei de apă-canal, construirea unei grădiniţe cu program de 8 ore şi pentru păstrarea, promovarea tradiţiilor populare.
Date fiind condiţiile în care tot mai mulţi saşi îşi revendică vechile clădiri, printre care corpurile actualei şcolii ce au o vechime de cca 118 ani, clădirea primăriei, clădirea în care se află Căminul Cultural, s-a luat decizia construirii unei noi şcoli pentru clasele I – VIII, cu finanţare proprie, cu sprijinul Consiliului Judeţean şi cu ajutor guvernamental. De asemenea, instituţia Primăriei se va muta în altă clădire ce va fi modernizată. E posibilă şi construirea unui cămin cultural nou.
Tot în viitor, se va reactualiza şi planul de urbanism general (PUG), deoarece nu mai corespunde, în contextul în care s-au aprobat foarte multe planuri de urbanism zonale.

Agricultura şi creşterea animalelor Având în vedere că fermele specializate s-au retras din localitate, că numărul de vaci cu lapte s-a diminuat (de la 500, la cca 70) şi că oamenilor le este din ce în ce mai greu să-şi cultive terenurile în condiţiile în care subvenţiile de la stat sunt insuficiente, s-a ajuns ca doar 20 % din terenurile comunei să fie cultivate. În acest context, agricultura şi creşterea animalelor nu prea sunt o variantă în zonă.

Locuri de muncă în Sânpetru
Spre deosebire de alte sate sau comune ce sunt izolate şi au cu greu acces la oportunităţile pe care le creează situarea aproape de un oraş, tinerii şi localnicii din Sânpetru sunt norocoşi din acest punct de vedere. Fiind la doar 4 km de Braşov, influenţa urbană se simte din plin aici şi zona este atractivă pentru diverse societăţi comerciale sau pentru pensiunile turistice. Astfel, în comună îşi au sediul 130 de firme, 2 pensiuni şi s-a creat şi o zonă industrială de 7 hectare (depozite, prestări servicii etc.).

În acest context, găsirea unui loc de muncă în Sânpetru nu cred să fie dificilă. De altfel, d-nul primar Rusu confirmă acest lucru, spunând că în comună se plăteşte ajutor social doar pentru 2 persoane, care fiind bolnave, nu pot munci.

Viitorul comunei
Pentru că localitatea va fi pusă între cele două ocolitoare, va creşte mult valoarea terenurilor. Deja în 5 ani s-au eliberat 592 de autorizaţii pentru construirea de locuinţe. În prezent, 111 hectare din Sânpetru aşteaptă să fie construite, aşadar este limpede care va fi viitorul comunei: construcţiile.

Când l-am întrebat pe d-nul primar Rusu cum vede dânsul localitatea Sânpetru în următorii ani, ne-a răspuns: “Văd o comună frumoasă, pusă la punct, văd dezvoltare şi multe construcţii. Pentru aceasta trebuie foarte multă muncă”.

Text și foto: Ana A. Negru

Acest articol a apărut în revista SATUL nr. 2.

Fă-ți abonament la revista noastră, alegând unul din pachetele Învârtita, Jiana sau Hora:
www.revista-satul.ro/abonamente


Ana A. Negru
Fondatorul revistei SATUL

Ana A. Negru (n. 1978, într-un sat săsesc din Ardeal), cu o experienţă de 14 ani în marketing şi publicitate, dă startul proiectului său de suflet - revista SATUL, în iunie 2009, din pasiune pentru satul tradiţional şi pentru fotografia etnografică. Contact: ana.negru@revista-satul.ro
Dezvoltat de Terrasoft

Copyright © Revista SATUL
Reproducerea integrală sau parţială a textelor sau ilustraţiilor din revistă este
posibilă numai cu acordul prealabil scris al SC START-UP Advertising SRL.
Toate drepturile rezervate. SATUL - Marcă înregistrată.
SATUL - Revista pentru promovarea traditiei si culturii din mediul rural
Revista SATUL vă recomandă