Dezvoltare rurală

Activitatea Fundației “Mihai Eminescu Trust” în Viscri


Fundaţia “Mihai Eminescu Trust” a fost înfiinţată ca organizaţie de caritate în 1986 şi îşi desfăşoară activitatea în România, din 1999, cu precădere în zona Transilvaniei şi în Maramureş, fiind patronată de Prinţul Charles al Marii Britanii.
Activitatea Fundației “Mihai Eminescu Trust” în Viscri
Gerhild Dootz, Caroline Fernolend, Printul Charles, Sara Dootz si arh. Lambescu
În perioada post-comunistă, o mare parte din viaţa rurală a României era ameninţată, de data aceasta din cauza prăbuşirii sistemului agricol, a părăsirii caselor de către comunitatea săsească şi a lipsei conştiinţei valorii acestui patrimoniu aflat în pericol.

Aşa cum ne-a povestit şi d-na Gerhild Dootz , în calitate de administrator al Centrului de Informare al Fundaţiei şi sora a d-nei Caroline Fernolend ( vice-preşedinta organizaţiei ), Fundatia “Mihai Eminescu” se ocupa cu precadere de satele saseşti din Transilvania, care reprezintă un caz special datorită vechimii şi bogăţiei lor culturale, precum şi din cauza emigrării în masă a populaţiei săseşti în Germania în anul 1990. Aceste sate, cu locuinţe şi hambare ţărăneşti construite în jurul bisericilor fortificate - rămase aproape neschimbate din vremurile Evului Mediu – sunt situate în locuri de o frumuseţe extraordinară.

Proiectul “Sate de-sine-stătătoare”
Originalul proiect, iniţiat de Fundaţia “Mihai Eminescu” are ca obiectiv păstrarea organizării tradiţionale a satelor, remedierea lipsei de venituri şi revigorarea sentimentului de comunitate.
În anumite localităţi, fundaţia îi ajuta pe localnici să găsească noi surse de venit şi să-şi renoveze casele şi faşadele folosind tehnici şi materiale tradiţionale: mortar de var, pământ galben, nisip, aşa cum se lucra acum câteva sute de ani.
D-na Gerhild Dootz ne explică: “În anii ’60 – ’70 s-a folosit ciment, ceea ce a dus la apariţia egrasiei în pivniţe şi în locuinţe. Casele trebuie să respire, chiar dacă folosind materiale tradiţionale reparaţiile trebuie făcute mai des”.
Cu ajutorul forţei de muncă autohtone, Fundaţia “Mihai Eminescu” predă tehnici de construcţie de mult uitate. “Acum 3 ani s-a desfăşurat un proiect pentru construirea unui cuptor necesar producţiei de cărămidă şi ţiglă. Aceste materiale se fac manual de către o familie de romi din satul Viscri, cărora Fundaţia le-a construit şi o căsuţă acolo, pentru a-i încuraja să rămână şi pentru a le crea condiţiile necesare. Poate n-o să vă vină să credeţi, dar ei au fost instruiţi de experţi englezi, veniţi special pentru a preda aceste tehnici şi meşteşuguri vechi, deoarece în Anglia acestea au o tradiţie îndelungată în spate. Englezii au făcut chiar şi analize la pământul din mai multe sate şi în Viscri au descoperit că este cel mai bun pământ pentru a fi folosit la producerea materialelor tradiţionale de construcţii. “Prima ardere” a fost sărbătorită de Fundaţie printr-un festival, la care a participat întreaga comunitate.
Ne dorim ca familia de romi care lucrează acum , să predea mai departe aceste meşteşuguri sau să plătească pe alţii să facă ţiglă şi cărămidă; adică să devină o afacere a lor. Ideea e că toţi pe care-i instruim să pornească dup-aceea pe picioarele lor şi să ducă mai departe meşteşugurile tradiţionale şi în eventualitatea în care nu va mai fi Fundaţia” – ne-a spus d-na Gerhild Dootz.

De asemenea, prin intermediul Fundaţiei “ Mihai Eminescu” vechii meşteşugari sunt încurajaţi să-şi continue activitatea.
“ Am avut un fierar foarte bun şi foarte original, ungur, care a murit anul trecut. El a fost aşa de bun cu noi, cu oamenii din sat, iar pentru Fundaţie a făcut multe lucrări: balamale şi orice aveam nevoie. Acum e nepotul lui care o să ducă mai departe această tradiţie şi, prin Fundaţie, i-am făcut un atelier în mijlocul satului şi acum acolo lucrează. Îl susţinem cu comenzi noi, că şi nouă ne trebuie multe la Fundaţie şi în plus, mai primeşte şi el comenzi de la oameni” – ne-a povestit d-na Gerhild Dootz.

Un alt obiectiv important al Fundaţiei “Mihai Eminescu” este revigorarea vieţii economice a satelor şi comunelor. O modalitate a fost să devină atractive turistic.

D-na Gerhild Dootz ne-a povestit istoria turismului rural din Viscri.

“Sora mea – Caroline Fernolend, s-a gândit că dacă nu emigrează, să facă ceva. După 1990, s-a întâlnit din întâmplare cu d-na Jessica Douglas – preşedinta Fundaţiei, care chiar căuta oameni interesaţi să păstreze patrimoniul naţional şi cultural. Aceasta vizitând Viscri, s-au cunoscut şi au hotărât să strângă bani şi să înceapă lucrările. La scurt timp, au început restaurările şi casele au devenit mai frumoase. Sora mea spunea mereu «Vreau să fac turism în Viscri », dar ceilalţi n-o prea luau în serios, spunând că cine să vină tocmai acolo să-şi petreacă concediul. Dar au încercat întâi cu o casă particulară, să vadă dacă merge şi, încet, încet, au început să vină turiştii.
Dacă au văzut că merge, prin intermediul Fundaţiei, au fost organizate cursuri de agroturism cu femeile din sat şi au fost încurajate să construiască baia în casă şi la sfârşit au primit diplome.
Acum sunt 10 pensiuni. Multe au mobilier tradiţional săsesc – paturi cu sertar, lăzi de zestre, ţesături şi broderii, scaune şi dulapuri vechi, sobe de teracotă, preşuri şi covoare ţesute, scândură, în loc de parchet, fotografii vechi pe pereţi şi obiecte de decor de peste 100 de ani.
Patul tradițional săsesc era cu sertar. Deasupra dormeau părinții și în sertar copilul.
Între cele zece pensiuni, sunt şi familii de români, care au mobilier şi decor tradiţional românesc, cu icoane şi covoare pe pereţi, pentru că turiştii sunt atraşi tocmai de lucrurile specifice zonei, care dacă n-ar mai fi, cred că n-ar mai veni. Se întâmplă ca unii turişti străini să-şi cumpere case aici, dar îşi iau angajamentul să le întreţină aşa cum sunt.
De când am fost înscrişi în ghidul turistic Routard, vin mulţi turişti francezi, care, de altfel, sunt şi cei mai puţin pretenţioşi şi sunt foarte mulţumiţi de ce găsesc în Viscri.
În anul 2008, ştim că neau vizitat 10000 de turişti, majoritatea străini.
Dintre aceştia, nu ştim exact câţi au fost cazaţi la noi în sat, pentru că sunt mulţi care vin doar să viziteze cetatea, dar bănuim că jumătate din ei ne-au fost şi oaspeţi”.

Astfel de reuşite influenţează politicile regionale de conservare şi servesc ca model pentru alte comunităţi. Satul Viscri, sub conducerea consilierului local Caroline Fernolend, a atras atenţia comunităţii internaţionale ca un bun
exemplu de împletire a conservării istorice cu regenerarea economică.
În cei 10 ani de activitate în România, Fundaţia “Mihai Eminescu” a desfăşurat peste 600 de proiecte, reuşind să renoveze sute de case, biserici, clădiri istorice, şuri, porţi, podeţe, drumuri, etc.
Conform estimărilor, mai mult de jumătate din populaţia satului Viscri şi o proporţie asemănătoare în alte sate se bucură în prezent de rezultatele muncii depuse de Fundaţia “Mihai Eminescu”.

Text: Ana A. Negru
Foto: arhiva Fundației "Mihai Eminescu Trust"


Acest articol a fost publicat în revista SATUL nr. 1.


Ana A. Negru
Fondatorul revistei SATUL

Ana A. Negru (n. 1978, într-un sat săsesc din Ardeal), cu o experienţă de 14 ani în marketing şi publicitate, dă startul proiectului său de suflet - revista SATUL, în iunie 2009, din pasiune pentru satul tradiţional şi pentru fotografia etnografică. Contact: ana.negru@revista-satul.ro
Dezvoltat de Terrasoft

Copyright © Revista SATUL
Reproducerea integrală sau parţială a textelor sau ilustraţiilor din revistă este
posibilă numai cu acordul prealabil scris al SC START-UP Advertising SRL.
Toate drepturile rezervate. SATUL - Marcă înregistrată.
SATUL - Revista pentru promovarea traditiei si culturii din mediul rural
Revista SATUL vă recomandă în continuare 7 articole
Proiectul “60 de biserici de lemn din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei”
Citeşte mai mult
Revista SATUL vă recomandă